Exercițiu de imaginație:

Tu construiești o piramidă din cărți de joc. La început e relativ ușor, dar cu cât avansezi, riscul e mare, pierderea e mare. E de ajuns să așezi greșit o carte și tot ce ai construit se poate nărui. De asta există momentele în viață. Nu sunt menite să țină la nesfărșit. Mereu se întâmplă ceva ce pune capăt acelei trăiri. 
Și devine… un moment.

Îmi pare rău că sunt aşa cum sunt. Egoistă, stresantă, supărăcioasă, din ce în ce mai geloasă, mai nervoasă şi mai nesigură pe mine, pe tine, pe noi. Uneori, nici eu nu mă mai recunosc. Uneori, nici eu nu mă mai suport. Obişnuiam să am încredere în tine şi puteam să dorm liniştită noaptea. Acum mă prinde miezul nopţii punându-mi sute de întrebări şi făcându-mi sute de scenarii. Obişnuiam să ţin în mine totul, sau aproape totul. Acum îmi este din ce în ce mai greu să-mi controlez stările, emoţiile, nervii. Prea multe gânduri care-mi tulbură liniştea. Prea multă teamă că într-o zi te vei sătura de mine şi vei găsi pe cineva de o mie de ori mai bun decât mine. Îmi pare rău….